La sfarsitul anului 2006, presedintele Basescu ne tinea in Parlamentul Romaniei, plin de solemnitate, un discurs induiosator despre incheierea luptei sale, din postura de mare om de stat, cu regimul comunist si ne prezenta rezultatul final al acestui sangeros razboi, cu multe victime si fara vinovati: condamnarea acestuia, prin intocmirea unui Raport Final al Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania.
„Am gasit in acest document ratiunile pentru care pot condamna regimul comunist” ne spunea atunci presedintele Basescu. „O democratie fara memorie este una aflata in grava suferinta. Nu trebuie sa uitam, pentru a putea sa evitam erorile trecutului„(…) „Pe baza examinarii literaturii analitice si a marturiilor existente, care probeaza natura antipatriotica a totalitarismului comunist, putem afirma ca regimul comunist din Romania (1945-1989) a fost nelegitim si criminal”, ne mai declara presdintele in discursul sau.
Toate aceste constatari grave, transpuse intr-un Raport Final al maretilor realizatori fusesera posibile la acea vreme glorioasa, cu ajutorul unei impresionante echipe de personalitati ale intelectualitatii romanesti, care faceau parte din IICCMER-ul condus de domnul Tismaneanu & company! Ce victorie! Cati lauri le-au mai fost decernati acestora si cate rauri laudative de cuvinte s-au mai scurs in presa vremii, cu ocazia acestui impresionant eveniment!
Dar, surpriza! Minunile tin de obicei trei zile sau, daca termenul de valabilitate poate fi amendat cu putina viclenie, acesta se mai poate prelungi, pana la trei ani!
Si, ceea ce era de asteptat s-a si intamplat recent! Pe 15 noiembrie, in Monitorul Oficial nr. 761 s-au publicat Deciziile 1.358 si 1.360 ale Curtii Constitutionale date in 21 octombrie a.c., care au stabilit ca un articol (de fapt cel esential) din Legea 221/2009 privind condamnarile politice si masurile administrative asimilate acestora, pronuntate in perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, este neconstitutional. Articolul respectiv dadea dreptul fostilor persecutati politic din perioada regimului comunist sa solicite prin intermediul justitiei despagubiri pentru suferintele indurate. Practic, prin decizia sus-amintita foarte putinii (supravietuitori) fosti persecutati politic si rudele lor de gradul I nu mai au dreptul sa solicite despagubiri.
Cum se poate una ca asta? Simplu: domnul Boc se lupta pana la capat si castiga cu propriile arme, transformate peste noapte din dat in luat!
Adica, acele drepturi de despagubire ale fostilor persecutati politic, care au inceput sa fie acordate tot in perioada Boc au fost sistate acum tot prin bunavointa minunata a acestuia!
Unde sunt, acum cand ar fi trebuit sa aiba reactii vehemente, domnii Tismaneanu, Stanomir, Neamtu, Patapievici, Liiceanu, Mihaes etc. care „au muncit pe branci” sa condamne comunismul criminal intr-un dosar consistent, pe care l-au aruncat apoi intr-o arhiva iluzorie? A fost vorba doar despre marketing pentru un best-seller perimat apoi subit?!
Curat-murdar, domnilor Boc si Basescu si domnilor combatanti impotriva atrocitatilor comunistilor!
Toti acei mari luptatori impotriva crimelor comunismului, care s-au luptat sa-l condamne cu o inversunare acerba, in urma cu trei ani, dar numai in scris, si care i-au intocmit si un dosar de culpabilitate in acest sens, au devenit acum brusc muti, surzi si orbi la ceea ce se intampla despre acelasi subiect!
Nimeni nu zice nici pas! Nici macar neinfricatul luptator, domnul presedinte Basescu! Probabil a uitat ce a condamnat! Nu era un lucru demn de retinut! Comunism, crime, fosti persecutati politic, despagubiri… Doar amanunte nesemnificative, domnilor!
Cariera si viitorul doamnei Udrea, cresterea cohortei de coristi siroposi si functiile multiple la care trebuie sa acceada aceasta musai, sunt lucruri cu adevarat demne de luat in seama, de catre un presedinte atat de ocupat sa uite de comunism si ororile lui…
Oare in acel buget, care are bani de patinoare de lux si numeroase sali comunale de sport sau de targuri saptamanale de turism, pentru promovarea unei frunze miraculoase, nu are si ceva maruntis, pentru despagubirea supravietuitorilor opresiunilor comuniste? Sau se asteapta disparitia totala a acestora pentru a li se face dreptate?!
Blogul lui Andrei Gerea 