6 ianuarie 1990 este ziua în care Partidul Naţional Liberal a fost înscris la Tribunalul Bucureşti. Acest lucru a fost posibil datorită unui grup de vechi membri ai PNL, între care Nicolae Enescu, I.V. Săndulescu, Dan Amedeu Lăzărescu şi Sorin Bottez, care, pe 22 decembrie 1989, au alcătuit un „comitet de iniţiativă“ pentru reînfiinţarea PNL.
La primul Congres, 31 martie 1990, Radu Câmpeanu a fost ales preşedinte, iar cei patru din Comitetul de Iniţiativă, vicepreşedinţi. Deşi alegerile legislative din 20 mai 1990, au reprezentat o dată prea apropiată de cea a reînfinţării formaţiunii politice, PNL s-a situat pe locul al treilea, după FSN şi UDMR, obţinând un procent de 6,41% în Cameră, cu 29 de deputaţi, şi 7,06% în Senat, cu 10 senatori. Candidatul PNL la alegerile prezidenţiale, Radu Câmpeanu, s-a clasat pe locul doi, după Ion Iliescu, cu 10,64% din sufragii.
Frământările în partid au apărut încă de la început, ele datorându-se neînţelegerilor survenite între vechii liberali şi grupul tinerilor liberali din conducere, care au fost excluşi în data de 12 iulie 1990. Ulterior, 23 iulie 1990, ei au format PNL-Aripa Tânără. Era prima scindare dintr-un ling şir de fracturări şi regrupări. În octombrie 1990 PNL a fuzionat cu Partidul Social-Liberal (PSL).
Pe 15 decembrie 1990, PNL a participat la constituirea Convenţiei Naţionale pentru Instaurarea Democraţiei (CNID), alături de PNŢCD, PAC, PER, PSDR, UDMR, iar apoi la crearea CDR, în 26 noiembrie 1991. În 1991, PNL a intrat în Guvernul Stolojan cu trei posturi – Mircea Ionescu Quintus, la Justiţie, George Danielescu, la Finanţe şi I.V. Săndulescu – secretar de stat în MAE.
Pe 11 aprilie 1992 PNL s-a retras din CDR, ceea ce avea să conducă la a doua scindare a partidului. Astfel, grupul disident condus de Niculae Cerveni, care dorea să rămână în CDR, a înfiinţat PNL-CD. În primăvara anului 1992, PNL-AT şi PNL-CD au pus bazele Alianţei Liberale (AL), iar în iulie acelaşi an, s-a înfiinţat Noul Partid Liberal, desprins din PNL-AT.
La alegerile generale din septembrie PNL nu a reuşit să obţină un scor care să-i permită intrarea în Parlament (sub 3%) ceea ce a determinat apariţia „Grupului pentru Reformă Morală şi Politică”, exclus ulterior din PNL.
Pe 20 februarie 1993, a apărut Partidul Liberal, ulterior PL ’93, care va fi format dintr-o aripă desprinsă din PNL-CD, PNL-AT şi Grupul pentru Reformă Morală şi Politică. Pe 27 februarie PNL a fuzionat cu Noul Partid Liberal (NPL), constuit în urma dsprinderii unui grup din PNL-AT. Tot atunci Câmpeanu a fost înlocuit cu Quintus la conducerea partidului. Din funcţia de vicepreşedinte, Câmpeanu va încerca să reia conducerea formaţiunii.
Pe 5 februarie 1994 grupările conduse de Quintus şi Câmpeanu au organizat în paralel un Congres, unul la Bucureşti, altul la Braşov, care s-au declarat reciproc nestatutare. În condiţiile în care Tribunalul Bucureşti a dat câştig de cauză grupării Quintus, susţinătorii lui Câmpeanu au format un alt partid – PNL-Câmpeanu.
Pe 13 septembrie 1993, PL 93 a devenit membru al Internaţionalei Liberale. Pe 20 decembrie 1994 PNL Quintus a intrat în CDR, participând pe listele CDR la alegerile locale şi generale. La alegerile generale din 1996, PNL a obţinut, 25 de deputaţi şi 17 senatori, fiind considerat al doilea partid ca importanţă din CDR. Astfel, în Guvernul de coaliţie CDR, USD, UDMR, condus de Victor Cirobea, PNL a avut cinci portofolii, iar în Guvernul Radu Vasile (din 16 aprilie 1998) trei ministere şi Secretariatul General al Guvernului.
Ultima scindare s-a produs în vara anului 2006 când, din PNL, din s-a desprins o nouă formaţiune politică structurată în jurul a doi foşti preşedinţi liberali, Teodor Stolojan şi Valeriu Stoica, aceasta trecând de partea PD, formând PDL-ul de astăzi.
După 2001, conducerea PNL a fost asigurată de Valeriu Stoica, Theodor Stolojan, Călin Popescu Tăriceanu şi Crin Antonescu, din martie 2009 şi până în prezent.
De-a lungul a 24 de ani de existenţă post-decembristă, PNL a guvernat în trei rânduri.
Sursa: argument-cs.ro
Alte referinte: pnl.ro, national-liberal.ro
Blogul lui Andrei Gerea 