Traian Basescu nu crede ca s-ar duce in Parlament, cu ocazia sedintei solemne din 25 octombrie, in care este invitat Regele Mihai I. E prima decizie a presedintelui pe care o salutam. Nici nu se cuvenea. Ar fi fost absurd sa fie prezent la o sedinta in onoarea regelui, dupa ce a declarat ca il considera pe acesta tradator de tara, din cauza deciziei de a abdica in 1947. Mai ales ca aseara a spus la TVR ca nu-si schimba punctul de vedere, pentru ca nu are de ce.
Basescu zice ca nu are de ce sa-si schimbe punctul de vedere cu privire la tradarea regelui. Ba ar avea de ce. Un motiv este raportul Tismaneanu.
Realitatea este ca ar avea de ce sa-si schimbe punctul de vedere. Ii oferim si noi un mic motiv: Raportul Comisiei prezindentiale pentru analiza dictaturii comuniste. Poate ca presedintele isi mai aminteste ca, in decembrie 2006, a condamnat comunismul, in acelasi Parlament in care va fi prezent Regele Mihai, pe baza unui raport alcatuit de o comisie prezidentiala, la cererea sa.
Ei bine, acel raport, de la pagina 35 la pagina 40, in capitolul De la cvasimonarhie la democratie populara 1944-1948, care se refera la conditiile istorice care l-au fortat pe regele Mihai sa abdice.
Prezentam doar un scurt fragment din acest capitol, pe care Traian Basescu poate nu l-a citit, atunci cand a prezentat raportul in Parlament. Daca nu a fost de acord cu ce scria in raport, de ce l-a prezentat? Daca avea alte pareri, de ce nu le-a spus atunci? Poate ca viata politica ar fi fost mai curata acum, daca in decembrie 2006, in loc sa tina un discurs pe care nici el nu-l credea, le-ar fi aratat adevarata sa fata sustinatorilor sai din elitele intelectuale romanesti.
„(…) Atat liderul taranist Iuliu Maniu, cat si liderul liberal Dinu Bratianu, au inteles ca prietenii lor occidentali ii abandonau treptat. Razboiul civil din Grecia reprezenta principala prioritate occidentala si, pe masura ce fosta coalitie antinazista se deteriora, fortele democratice din Romania au fost lasate sa se descurce singure. Democratiile occidentale nu intentionau sa intervina, printr-o actiune ferma, in favoarea democratilor asediati ai Romaniei.
Nu exista practic nici o modalitate realista de actiune fata de abuzurile comuniste in afara protestelor diplomatice.
Armata Sovietica ocupa teritoriul Romaniei si formatiunea politica numita PCR, aflata
sub control sovietic, exploata situatia existenta pentru a instaura un regim stalinist, indiferent de costurile umane pe care le implica o asemenea actiune. Apetitul pentru putere al PCR a crescut exponential, ca urmare a convingerii sale ca nici o forta externa nu putea interveni pentru a impiedica triumful sau final. Liderii PCR au simtit ca istoria e de partea lor si au actionat in consecinta. Incetand demult sa creada in valorile liberale, ei nu au avut nici o criza de constiinta, atunci cand au distrus institutiile liberale. Educati in logica leninista a lui „care pe care” (adica, cine elimina pe cine), pe comunistii romani i-a bucurat cu adevarat distrugerea tuturor insulelor de autonomie sociala sau politica ramase.
Primul pas catre dictatura proletariatului a fost facut in august 1947, odata cu
dizolvarea PNT.
Ultima lovitura a venit pe data de 30 decembrie 1947, cand regele Mihai I a fost fortat sa abdice si, in aceeasi zi, a fost anuntata crearea Republicii Populare Romane”
Desi bune parti din acest raport sunt superficiale si aproape penibile, nu scrie nicaieri in raportul Tismaneanu ca regele a fost sluga la rusi sau ca abdicarea sa a fost un act de tradare.
Dar la ce te poti astepta de la un presedinte a carui singura lectura zilnica sunt rapoartele serviiilor secrete si odata la cinci ani, “Levantul lui Cartarascu”?
Sursa: spunesitu.adevarul.ro
Blogul lui Andrei Gerea 