După ce săptămâna trecută a avut loc, în Parlamentul European, dezbaterea cerută de către popularii europeni, pentru a înfiera şi sancţiona Guvernul Ponta şi USL-ul, deoarece aceştia s-ar face vinovaţi de o aşa-zisă „lovitură de stat”, deci de punerea sub semnul întrebării a democraţiei din România, mă întreb, şi-i întreb pe acei oficiali europeni care s-au întrecut în a pune în dificultate credibilitatea şi statul nostru de drept, când, cum şi unde au vegheat la respectarea principiilor europene, dacă, timp de 8 ani, nu au scos nici măcar o silabă de protest ori de câte ori domnul Băsescu şi-a încălcat flagrant atribuţiile, s-a substituit permanent Guvernului şi Parlamentului, a jucat ţonţoroiul pe Constituţia României şi a făcut din multe alte instituţii propriile sale telecomenzi de manevră şi şantaj politic, creându-şi astfel un incredibil sistem aservit orbeşte, la propriu?
De ce oare aceşti distinşi domni nu au pus în discuţie şi nu au găsit niciodată de cuviinţă să analizeze gravele derapaje de la care s-a abătut democraţia din România sub Dictatul băsescian?
De ce domnul Barosso şi doamna Reding i-au crezut pe cuvânt pe Monica Macovei, Cristian Preda şi alţi adulatori prezidenţiali, fără să aibă, măcar o singură dată, intenţia sau curiozitatea de a asculta şi cealaltă parte lipită pe nedrept acestui tablou oribil, parte al unui scandal inventat în laboratoarele cotroceniste, într-un tablou de prost-gust, zugrăvit cu ajutorul unor infiltraţi – foarte bine plătiţi – prin presa internaţională şi a unor denigratori de profesie, cu carnet de pdl-işti?
Europarlamentarul Graham Watson, preşedintele liberal-democraţilor europeni a subliniat că aceiaşi oficiali europeni „au greşit când nu i-au condamnat, aşa cum ar fi trebuit să o facă, pe politicienii din România, care au cerut cetăţenilor să nu meargă să voteze“.
Afirmând despre referendum că „trebuie făcută o netă distincţie între legalitate şi legitimitate“, Graham Watson s-a arătat „extrem de surprins“ că preşedintele demis „s-a mai întors în palatul prezidenţial. La referendum s-a văzut foarte clar că există o majoritate a cetăţenilor României care sunt împotriva continuării mandatului său prezidenţial. A fost la putere o lungă perioadă de timp, iar o serie de scandaluri în care este implicat, şi care au fost dezvăluite de presă, au demonstrat clar că nu mai avea ce căuta în fotoliul prezidenţial.”
„Sincer vorbind, cel mai onorabil pentru Băsescu ar fi fost să demisioneze şi să declanşeze noi alegeri prezidenţiale. Trăim însă într-o perioadă în care lupta politică din România a devenit extrem de dură. În această dispută politică în care a existat o clară voinţă a majorităţii de a-l demite pe Băsescu, acesta a utilizat cele mai sensibile pârghii ale statului pentru a se menţine la putere: serviciile secrete (în special SIE), un ministru de interne fidel, procurorii DNA, judecătorii CCR. Se poate ca, într-o ţară democratică şi membră a Uniunii Europene, un personaj politic să îşi subordoneze asemenea instituţii pentru a frânge voinţa unei majorităţi democratice?“, se întreabă, retoric, domnul Graham Watson.
Consider că prin demersul lor părtinitor, unilateral şi slab argumentat – care a putut fi, de această dată, aproape complet demontat public de către ceilalţi parlamentari europeni români, care au înţeles să-şi apere ţara şi să respecte votul dat de poporul lor, dar şi de către alţi europarlamentari – englezi, greci, italieni, maghiari etc. – care s-au documentat temeinic în privinţa legislaţiei şi a prevederilor constituţionale româneşti, domnul Barosso şi doamna Reding au achiesat în orb la denigrarea regizată a României, desconsiderând în mod nedrept şi anulând astfel voinţa poporului român şi a celor peste 8 milioane de voturi, pe care nici nu au găsit de cuviinţă să-i menţioneze în intervenţiile lor, ca şi când importanţa acestora ar fi nulă de drept!
Poate, în cele din urmă, vezi paşii înapoi făcuţi de domnul Barosso la întâlnirea recentă cu Traian Băsescu – aceşti oficiali europeni, prea-iubitori de Băsescu, au înţeles cât de mult au greşit pentru faptul că nu fost obiectivi în evaluarea situaţiei din România, poate au realizat cât de tare au exagerat şi cât de impardonabil şi-au depăşit limitele competenţelor…
Blogul lui Andrei Gerea 