Consolidarea fiscală şi relansarea economiei – obiective imediate ale PNL

Încă din anii săi de opoziţie, PNL a militat pentru o simplificare şi, în acelaşi timp, pentru o consolidare temeinică a Codului fiscal, precum şi a celui de Procedură fiscală, dar şi pentru susţinerea şi implementarea unor politici fiscale liberale, politici care să aibă un impact pozitiv imediat atât asupra mediului privat, cât şi asupra veniturilor fiecărui român.

Noi, liberalii, ne menţinem în continuare aceste principii şi acest lucru este demonstrat de faptul că Guvernul USL din care facem parte, are în vedere în următoarele săptămâni, la propunerea Ministrului nostru de Finanţe, domnul Daniel Chiţoiu, o rescriere a acestora, demers care va avea rolul de a asigura atât coerenţa, cât şi transparenţa sistemului.

PNL şi-a dovedit de-a lungul timpului preocuparea sa preponderentă pentru aplicarea unor politici fiscale liberale – şi aş menţiona aici implementarea încă din 2005 a cotei unice de 16%, inclusiv pe dividende -,  dar şi pentru o combatere cât mai activă şi mai eficientă a evaziunii fiscale şi o reducere drastică a acesteia.

Primii paşi pe care-i avem în vedere în acest sens, se vor materializa deja în săptămânile care urmează, printr-o reformă pe care PNL a gândit-o în privinţa structurilor din cadrul ANAF, urmând modelul statelor performante din UE, reformă care credem noi că va contribui substanțial la diminuarea corupției din sistem.

Astfel, toate structurile de control operativ se vor reuni într-o singura structură pe zona de evaziune și anti-fraudă. Această nouă structură va fi organizată la nivel național și regional.

În cadrul programului de reformă a administrației fiscale, agreat și cu FMI și în baza împrumutului de 77 de milioane de dolari de la Banca Mondială, până în 2015, din 217 administrații fiscale va rămâne câte una pentru fiecare județ, iar în orașe și comune vor rămâne doar puncte de lucru.

De asemenea, Ministerul Finanţelor va face demersurile necesare pentru informatizarea întregului sistem al administraţiei din domeniu, dorindu-se astfel, eliminarea contactul direct între contribuabil și funcționarul din administrația fiscală.

Este demonstrat de istorie faptul că politicile liberale au contribuit în mod covârşitor la modernizarea statului român şi la dezvoltarea economiei. De aceea, cred că, pe termen mediu şi lung, prosperitatea românilor reclamă tot o viziune fiscal-bugetară liberală, adică măsuri hotărâte de simplificare fiscală şi, totodată, de stimulare fiscală a mediului de afaceri, a clasei de mijloc şi a întreprinzătorilor care creează locuri de muncă şi, în acelaşi timp, generează prosperitate şi dezvoltare.

În acest sens, pentru a sprijini IMM-urile și a stimula investitorii, Ministrul liberal al Finanțelor, domnul Daniel Chiţoiu, mai are în vedere implementarea, în perioada imediat următoare, a unei noi măsuri fiscale: un ajutor de minimis de până la 200 000 de euro schemă de stat care e agreată cu UE sub formă de grant. Această măsură se adresează atât firmelor care sunt la început de drum, cât și celor cu activități în derulare, iar obiectivul principal este crearea locurilor de muncă. Sperăm să creăm peste 15 000 de locuri de muncă în acest mod.

Noi, liberalii, am intrat la guvernare nu numai pentru a înlătura regimul Băsescu şi pentru a repara greşelile flagrante ale guvernelor sale de buzunar, ci şi pentru a susţine şi consolida dezvoltarea durabilă a României, cu alte cuvinte, pentru a implementa acele politici liberale care să aibă un impact decisiv în privinţa regenerării economiei şi, bineînţeles, a mediului privat românesc.

Baietii destepti din energie raman pe baricade, domnule Ungureanu?

In toamna anului trecut, seful misiunii FMI in Romania, domnul Franks avertiza guvernul Boc: „Trebuie sa scapam definitiv de un sistem in care baietii destepti din sectorul public si sectorul privat se bucura de profituri nemeritate, in timp ce angajatii lor si publicul larg platesc aceste activitati ineficiente”, adaugand ca Executivul trebuie sa grabeasca privatizarile si introducerea managementului privat la companiile de stat.

Ce a facut domnul Boc in acest sens? Nimic special. Problemele din sectorul energetic, de exemplu, sunt la fel de alambicate, iar contractele preferentiale pentru clientela si paguboase pentru stat si cetateni, raman la fel de imbatabile!

La inceputul lunii februarie, cu cateva zile inainte de instalarea guvernului Ungureanu, domnul Jeffrey Franks atentiona, din nou, Romania ca acele contracte bilaterale, de care beneficiaza numai anumite grupuri – asa numitii ”baieti destepti” din energie – creeaza un cadru inechitabil: ”Cetatenii romani, care sunt in ultima instanta proprietarii companiilor de stat, pierd 175-275 milioane euro, in fiecare an, numai la Hidroelectrica, din cauza acestor contracte”.

Sa mai socotim oare cat pierde in total Romania, daca trecem la catastif toate celelalte companii energetice, care au astfel de contracte SF, incheiate doar pe ochii frumosi ai baietilor destepti???

Astfel de contracte directe au fost incheiate de Hidroelectrica incepand din anii 2000, iar jumatate dintre acorduri au fost prelungite pana in 2018.

In toamna anului trecut, guvernul de atunci, s-a angajat in fata FMI ca, pana la 31 decembrie 2011, sa trimita firmelor implicate preavize de anulare a tuturor contractelor bilaterale ale Hidroelectrica pentru care tranzactia nu a fost incheiata prin intermediul bursei de energie OPCOM.

Renegocierea acestor contracte si anularea, in limitele legii, a acordurilor care nu pot fi renegociate, au fost cerute autoritatilor romane de catre reprezentantii Fondului Monetar International.

Termenul stabilit de FMI a fost 15 februarie a.c., dar pana la acea data autoritatile nu au finalizat discutiile. Drept urmare, Ministerul Economiei, actionarul majoritar al Hidroeletrica, a transmis Ministerului Justitiei documentele pentru analiza in vederea anularii contractelor.

Guvernul PDL a reinnoit, in anul 2010, pentru o perioada de inca opt ani, contractele care urmau sa expire in 2012 si care nu mai puteau fi reinnoite, conform ordinelor de ministru date, in perioada 2006-2008, de catre guvernul Tariceanu! Cantitatile de energie electrica aferente acestor contracte, pe perioada celor opt ani, se ridica la sume de ordinul a 2-3 miliarde de euro. Avantajele oferite intermediarilor sunt de multe sute de milioane de euro.

Domnul Ungureanu se angajase, imediat dupa instalarea sa la guvernare, sa rezolve rapid solicitarea FMI referitoare la baietii destepti!

Dar surpriza! Termenul a trecut binisor, Ministerul Justitiei nu are inca un raspuns final al analizei contractelor respective sau mai bine zis, a pasat decizia la decidentul firesc, in speta premierul in functie! Dar, domnul Ungureanu tace! In acelasi timp, guvernul sau vrea sa impuna o noua lege a energiei! Cu alte cuvinte, ce a facut PDL, din 2009 si pana in prezent, nu poate sa desfaca domnul Ungureanu, asa, peste noapte, ba, mai mult decat atat, dumnealui are sarcina directa nu de a scapa de baetii destepti pentru totdeauna, ci de a privatiza cum si cui trebuie, tot ceea ce inseamna patrimoniu energetic bun de privatizat… Adica, ceea ce trebuia de fapt rezolvat, s-a rezolvat simplu: nu se poate!

PDL – pe ultimul drum

In Partidul Democrat Liberal se joaca zilele astea filmul PNTCD 2000. Spaima de sfarsitul inexorabil da frisoane de moarte batranilor democrati.

Urmariti spectacolul zbaterii unui partid care a ales mai degraba sa se stinga si sa dispara decat sa se reformeze si sa se desprinda de vointa si cheremul unui singur om. La limita, a doua persoane. Au ales sa traiasca la umbra unui simbol, o existenta calduta, decat sa faca istorie. Si eu pierdut la scara mare.

Dupa o sedinta blitz in partid, in care fulgii lui Emil Boc au sarit pe toti peretii, dupa ce premierul a fost bine scuturat de fostii si actualii grei din PDL, adevarul a rasuflat. Pedelistii nu se simt bine, nu stiu ce sa faca sa se intoarca din drumul spre groapa si nici nu gasesc puterea sa-l schimbe pe pionierul kamikaze ce-i conduce la pieire sigura.

Cu toate astea, Boc a spus dupa ca stie perfect ce trebuie facut. Incoltit din toate partile, nici macar nu mai stie de cine trebuie sa asculte mai intai. Acum a inceput si partidul sa isi ceara dreptul. Prea tarziu, dar tot mai vocal.

In sfarsit, se pare ca si liderii PDL au constientizat cat de rau au facut prin continua sfidare a tocurilor inalte si mintea putina cocotate pana in varful Guvernului. Cat de mult ii vor costa piscinele din satele parasite, terenurile de fotbal in panta si parcurile din paduri. Acum vad unde ii va conduce lacomia, aroganta fara limite si promovarea tuturor loazelor in cele mai inalte functii ale statului.

Ca nu hotia si coruptia lor le vor fi fatale, ci nesfarsita batjocora a bunului simt si decentei unui popor.

Cata disperare afisata de acum fara perdea! Alaltaieri, Sorin Frunzaverde il trimitea pe Boc sa negocieze cu FMI o marire de salarii si pensii. Oare chiar si greii aia sa fie atat de naivi, incat sa isi imagineze ca o suta de lei mai poate salva partidul? Si a iesit saracul Boc si a grait ce a putut mai bine – am vrea sa marim, nu stim daca se poate, ar trebui, dar suntem responsabili, deci probabil nu. Decat daca nu cumva va fi da.

Si de unde partidul striga ca vrea mariri, sperand astfel sa supravietuiasca, premierul nu stia cum sa mai drege buba. Atat i-a trebuit lui Traian Basescu. Cum a auzit, a si profitat de ocazie ca sa dea o zmetie intregii clase politice si sa sublinieze cat de adevarata e acea lozinca: PDL – USL = aceeasi mizerie.

Pentru amatorii de cancanuri politice si pentru pasionatii de sfarsituri dramatice ale unor mari partide, le recomanod sa citeasca stenogramele din sedinta PDL, cu precadere schimbul de replici absolut fabulos dintre Udrea si mucalitatul Radu Berceanu. Vor intelege mai usor de ce PDL isi traieste ultimele zile la putere si, foarte posibil, din Parlament.

Este zvarcolirea unui partid care, in ciuda reformei trambitate si austeritatii aplicate doar saracilor, a trait pe credit, s-a imprumutat ca sa acopere falimentul guvernarii si a ingaduit grupurilor de interese din jurul sau sa suga statul pana la epuizare.

Ar fi trebuit sa lupte impotriva coruptiei, dar au incurajat-o. Ar fi trebuit sa elimine saracia, dar au accentuat-o. Este tristul rezultat al unei ultime mari sperante. Finalul e aici.

Sursa: ziare.com

Mai stiti si altceva decat sa indatorati la nesfarsit Romania, domnilor cei mai performanti guvernanti?!

„Proiectul de buget pentru anul viitor va fi construit pe o crestere economica in jurul a 2%. Pentru deficitul bugetar sunt inca discutii, dar cifrele sunt cuprinse la acest moment intre 1,9% si 2,1% din PIB, cu mentiunea ca in semestrul II al anului viitor, pe fondul unei evolutii economice incurajatoare si daca restructurarea companiilor de stat va conduce la diminuarea pierderilor, deficitul bugetar sa poata fi majorat pana la maximum 2,5%, astfel incat, incluzand si pierderile acestor companii, sa nu depaseasca limita de 3% din PIB”, a anuntat in aceste zile guvernul Boc dupa discutiile avute cu FMI.

Ma intreb cum de poate vehicula guvernul Boc asemenea cifre aberante, daca performatele sale de pana acum, in cei trei ani de guvernare, sunt, din pacate, aproape de zero: somajul a fost diminuat doar pe hartia de scris de la Palatul Victoria; locurile de munca s-au inmultit in tarile vecine, dar nu si pe plaiurile romanesti; sanatatea, administratia sau educatia, functioneaza, toate, la cote de avarie, iar salariile si pensiile, abia daca mai pot sustine o parte infima din cheltuielile unei familii! Investitiile s-au diminuat din ce in ce mai mult – rata investitiilor (totalul investitiilor raportat la PIB) scade dramatic an de an, de la 32% in 2008, la 26,6% in 2009 si la doar 22% in 2010 -, iar datoria publica ia o amploare uriasa, costurile acesteia fiind tot mai devastatoare: cheltuielile cu dobanzile in 2008 – 3,9 mld lei; in 2009 – 6 mld lei; in 2010 – 7,3 mld lei; in 2011 – la noua luni 6,5 mld lei, preliminat pe intregul an 8,6 mld lei; in 2012 (estimat) – 11,4 mld lei!!!

Cum poate vorbi guvernul Boc despre obtinerea in 2012 a unui deficit sub 3%, daca nu se bazeaza pe nicio masura reala de relansare a economiei, ci tot pe imrumuturi uriase si daca, tot sub guvernul Boc, deficitele bugetului de stat (nominal, real, ca procent in PIB) au fost in permanenta mult mai mari decat in 2008?! In 2008, deficitul a fost de 3,9%, in 2009 de 7,2%, in 2010 de 6,8%, iar in 2011 este estimat la 4,7% – 4,8% din PIB).

Singura performanta cu adevarat notabila a guvernelor Boceste doar viteza cu care a ajuns sa se imprumute Romania!  Astfel, un studiu facut recent arata ca Romania se va indatora, in medie, cu peste 30.000 de euro pe minut! Adica statul roman se va indatora anul viitor cu o suma de minimum 16,13 mld de euro, pentru a reusi sa plateasca datoriile facute panpa acum prin creditele mai vechi, dar si pentru a acoperi deficitul bugetar!

Deci, cam la atat se reduce mult laudata capacitate guvernamentala a fantasticei echipe Basescu-Boc: imprimarea unui ritm de crestere uluitor a gradului de indatorare a Romaniei!

La un deficit sub 2%, nu vom avea, in 2012, nici macar banii pentru plata dobanzilor!

Cea mai notabila performanta pd-ista: alungarea investitorilor!

Orice esec al guvernelor Boc a fost tratat cu paleativul „datului din umeri”, pe motivul cel mai la indemana: suntem in criza! Cand altii le atrageau atentia domnilor de la PD, prin campanii, ca Romania nu-si mai permite sa risipeasca banii  publici fara disceramant si ca este nevoie de un plan veritabil-anticriza (cazul salariilor profesorilor in campania din 2008 sau cheltuielile excesive pentru campania prezidentiala din 2009, fara a fi luata nicio masura anticriza), dumnealor erau orbi, surzi si muti, ocupandu-se cu orice altceva, dar nu cu implementarea unor solutii de atenuare a socului scaderii drastice a economiei!

Abia prin 2010, cand guvernantii domnului Boc au fost descoperiti de catre institutiile financiare internationale si de catre Comisia Europeana, ca-si ascund gunoiul celor mai catastrofale rezultate in plan economic, financiar sau social, sub presul post-electoral al Palatului Victoria, s-au gandit sa reduca cheltuielile publice, dar nu si inchizand robinetul cheltuielilor inutile si al furaciunilor de tot felul, prin distrbuirea de contracte fara numar pe bani publici, care de care mai abracadabrante, ci taind veniturile celor care traiesc dintr-un salariu sau o pensie si marind fulminant taxele si impozitele!

In tot acest timp, tarile vecine Romaniei, Polonia, Bulgaria, Ungaria au luat la timp masuri de reducere a cheltuielilor si de stimulare a economiilor lor, fara sa apeleze la imprumuturi externe masive ca Romania, de la FMI si Banca Mondiala.

De exemplu, guvernul polonez a luat masuri speciale pentru absorbtia fondurilor europene. Guvernele domnului Boc au gasit de cuviinta sa se ocupe de acest lucru, abia acum, cu putin inainte de plecarea de la guvernare, cand Romania a fost gratulata cu premiul celei mai vrednice codase din Europa! Masurile guvernamentale poloneze au dus la angajarea in contracte de investitii a peste 100 de miliarde de euro, 68 de la UE, restul – cofinantare nationala! Guvernele pd-site au reusit minunata performanta de a tine departe de granitele Romaniei fondurile europene si de investi banii romanilor in beneficii pd-iste: parcuri, stadioane, bazine si sali de sport, in satele si comunele patriei! Succesul polonez se traduce si prin 600 de kilometri de autostrada, gari, cai ferate, dar si investitii masive in educatie, IT, sanatate. Guvernele Boc sunt pline de succesuri falimentare, in ceea ce priveste educatia, sanatatea, administratia, infrastructura sau atragerea investitiilor straine!

Este din ce in ce mai vizibila diferenta de capabilitate dintre guvernele liberale, conduse de premierul Tariceanu si cele pd-iste, haotizate de cinica echipa Basescu-Boc!

In timp ce guvernele Tariceanu au atras si mentinut investitii straine masive, de zeci de miliarde de euro, sperietoarele Basescu-Boc au fost capabili sa alunge cei mai mari investitori, prin vecini!

Din 2008 si pana in prezent, majoritatea marilor investitori au parasit jungla legislativa si fiscala inventata de guvernele pd-iste, indreptandu-si investitiile spre tarile vecine, caracterizate prin medii fiscale prietenoase, atractive si predictibile!

Cel mai recent caz este cel al Nokia, care s-a decis intempestiv sa inchida fabrica de la Cluj, pana la sfarsitul anului 2011, desi aceasta era cea mai profitabila dintre toate cele detinute de compania fiinlandeza, trimitand in somaj peste 2000 de angajati, fara niciun fel de compensari! Credeti ca n-aveti nicio vina, domnilor Boc si Basescu? Nu stiti sau va faceti ca nu intelegeti, ca motivele deciziei conducerii Nokia de a pleca de la Cluj sunt legate, in primul rand, de faptul ca autoritatile locale nu si-au respectat promisiunile facute la semnarea contractului. Este vorba de construirea Autostrazii Transilvania, de crearea unei centuri rutiere care sa lege Jucu de Autostrada Transilvania, de lungirea si latirea pistei de aterizare si de construirea unui terminal cargo, care le-ar fi facilitat mult drumul exporturilor!

Domnilor pd-isti, vad ca va intrebati cu totii de ce va paraseste norocul, dar nu va justificati niciodata minciuna nesfarsita, indolenta incomensurabila sau nepriceperea evidenta in tot ceea ce intreprindeti!