Vizita lui Joseph Daul, dovada ca Iohannis este continuatorul lui Basescu

Dacă cineva mai avea dubii cu privire la faptul că Iohannis nu este altceva decât un continuator al lui Traian Băsescu, astăzi a asistat la dovada cea mai concludentă în susținerea acestei afirmații, odată cu vizita șefului PPE la București, prietenul lui Traian Băsescu. Până mai ieri cel care apărea alături de Joseph Daul și pentru care președintele Popularilor Europeni, alături de ceilalți membri PPE, se bătea să îl păstreze în funcție, era Traian Băsescu. În inima PPE, Iohannis deja l-a înlocuit pe Băsescu, mai ales după ce a aruncat PNL în barca Popularilor Europeni, iar acum noii săi parteneri speră să îl impună în funcția de Președinte al României pentru a continua domnia lui Traian Băsescu.

Maratonul întâlnirilor lui Joseph Daul de la București nu a făcut decât să ne aducă aminte de anul 2012, atunci când Popularii Europeni s-au zbătut să îl țină pe Traian Băsescu în funcția de președinte. În 2012, Popularii Europeni, prietenii lui Băsescu, Macovei, Udrea și Blaga, care acum sunt susținătorii lui Klaus Iohannis, au dus o luptă la nivel european împotriva voinței românilor, denigrând instituții ale statului român, dar și imaginea României.

Totodată, prin vizita la București, Joseph Daul arată disperarea din cadrul taberei lui Klaus Iohannis în fața turului 2. Ceea ce românii trebuie să înțeleagă este că dacă Iohannis va ajunge în funcția de președinte al României atunci PDL va fi readus la guvernare, iar odată cu aceștia și măsurile economice pe care românii le-au simțit pe propria piele între 2009 și 2012.

Dacă înaintașii liberali au ridicat PNL, acum cei care vin cu bocancii murdari în PNL duc partidul spre dispariție

Deputatul Andrei Gerea consideră că în acest moment PDL joacă la cacealma în discuțiile cu PNL, folosindu-se de dorința PNL de a-și păstra numele pentru a avea un avantaj în noua structură politică. În urma acestui joc membrii PNL vor fi dați la o parte de PDL, apreciază Andrei Gerea.

PDL joacă în aceste zile la cacealma în negocierile cu PNL. Pedeliștii încearcă să pară că se lasă greu de convins în ceea ce privește denumirea viitoarei structuri create din fuziunea dintre PNL și PDL. Numele de PNL îl vor și pedeliștii, deoarece aceștia încearcă să spele urmele unor măsuri luate în defavoarea românilor. PDL vrea să se ascundă și să păcălească încă o dată cetățenii, așa cum au mai făcut-o și în 2012 cu tot felul de alianțe electorale eșuate, ultima fiind ARD. De fapt, lupta pentru denumirea PNL este exact ceea ce vor cei din PDL. În adâncul sufletelor, pedeliștii nu știu cum să își stăpânească zâmbetele de mulțumire pentru modul în care au reușit să păcălească conducerea PNL să cadă în capcana lor. Folosesc dorința PNL de a-și păstra numele pentru a avea un avantaj în negocieri pe puncte cheie, precum raportul de forțe 1 la 1 sau viitoarele structuri de conducere.
O parte din membrii cooperativei care s-a impus la congresul PNL, fac jocul PDL în speranța că își vor asigura funcții de conducere în viitoarea formațiune rezultată, aceștia fiind în stare să pună PNL pe tavă pentru o poziție mai în față. Indiferent de taberele din PNL care se bat pentru puterea internă, decizia este deja luată, aceea de a preda partidul PDL-ului‘, a declarat deputatul Partidului Liberal Reformator.

Andrei Gerea a adăugat că ‘PNL a ajuns să reziste în toți aceștia ani datorită a ceea ce reprezintă pentru politica românească și anume moștenirea Brătienilor și doctrina liberală. Degeaba se mai numește Partidul Național Liberal o structură care nu mai reprezintă liberalismul și tradiția politică liberală. Dacă înaintașii liberali au ridicat PNL, acum cei care vin cu bocancii murdari în PNL duc partidul spre dispariție prin pierderea conținutului‘.

Departamentul de comunicare al Partidului Liberal Reformator

Adevărul despre Oltchim-Arpechim şi influenţele nefaste ale guvernelor PDL

Despre situaţia actuală a Oltchim şi Arpechim s-au spus foarte multe în ultima vreme, însă, de cele mai multe ori, au fost spuse tot felul de poveşti, una mai gogonată decât alta! Din acest motiv, cred că sunt necesare câteva precizări care au menirea de a arăta cum stau lucrurile în realitate, care este adevărul despre Oltchim-Arpechim şi care au fost de fapt influenţele fostelor guvernări ale PDL asupra acestor combinate!

Deşi a fost înfiinţat în 1966, Oltchim este un combinat updatat la zi cu tehnologia, iar produsele ce se pot fabrica  astăzi pe platforma de la Râmnicu Vâlcea sunt produse cu o mare cerere pe o piaţă în care societatea deţine un semimonopol regional – din Ucraina pană în Germania, în afară de Oltchim, nu mai există decat un fabricant de PVC (policlorură de vinil) în Ungaria şi unul de oxo-alcooli, polioli în Polonia, dar nimeni care să le producă pe amândouă.

Dintre cele 2 rafinării preluate de către OMV, Arpechim era singura care putea procesa şi ţiţei din ţară, dar şi din import. De asemenea, la Arpechim se producea bitum de cea mai bună calitate şi tot aici s-a obţinut, pentru prima dată, motorină şi benzină conform Euro 4 şi Euro 5. Dar, esenţial este şi faptul că Arpechim era unicul  furnizor de materie primă (etilenă şi propilenă) pentru SC OLTCHIM SA (legătura făcându-se prin conductele subterane existente şi funcţionale). Mai pe larg spus, etilena şi propilena, materiile prime necesare Oltchim-ului pentru producerea poliolilor, a oxo-alcoolilor, a policlorurii de vinil, vin doar pe conductele ce leagă Oltchim de Arpechim, acestea având o lungime de 60 km şi fiind funcţionale din anii ’70. Etilena şi propilena rezulta din procesarea benzinei nafta, care era furnizată Petrochimiei de Rafinăria Arpechim – ambele alcătuind, până în anul 2004, Complexul Arpechim.

Din păcate, acest lanţ trofic a fost întrerupt din momentul privatizarii Arpechim şi nu a mai fost reîntregit în mod corespunzător până în prezent, întregul proces  fiind afectat şi nemaiputând funcţiona aşa cum  fusese conceput – ca un întreg!

După ce SC OLTCHIM SA, începând cu anul 2007, acumulează datorii către furnizorul SC Petrom OMV SA, la finele lui 2008, inevitabilul se produce: Petrom sistează livrările de materie primă (etilenă şi propilenă) către Oltchim. În consecinţă, Oltchim îşi reduce activitatea în 2008, succesiv cu 20%, apoi cu încă 20%. Astfel, salvarea Oltchim-ului nu putea veni decât de la Petrochimia din Piteşti, pe care OMV-ul o închisese în octombrie 2008 (până atunci nemaifiind oprită decât în revizii generale, dar şi atunci oprirea tehnologică fiind planificată). Apoi, la finele anului 2008, Guvernul PDL, proaspăt instalat, îşi numeşte membrii în Consiliul de Administraţie al  Oltchim.

În februarie 2009, pe fondul acuzaţiilor lansate de PCC, noul guvern (Boc 1) s-a gândit că Bruxelles-ul ar putea privi conversia datoriilor pe care Oltchim le avea la AVAS, în acţiuni, drept ajutor de stat, cerând încuviinţarea Comisiei Europene. Dar răspunsul CE  a venit mai târziu, abia după trei ani şi trei guverne PDL, în martie 2012, când domnul Boc îi predase deja ştafeta performanţei guvernamentale, unui alt PDL-ist de elită, domnului Mihai Răzvan Ungureanu.

 În anul  2009,  Ministrul Economiei, domnul Adriean Videanu, a început lupta pentru relansarea Petrochimiei, care s-a soldat cu zero izbânde: întâi a aprobat un Memorandum pentru  o linie de credit care să permită cumpărarea de la Petrom a Petrochimiei Arpechim, apoi, în februarie 2010, se transfera activitatea, împreună cu personalul, de la Petrochimie la SC Oltchim SA. Mai departe, în septembrie 2010, AGA Oltchim aproba contractarea unui credit în valoare de 100 milioane euro pentru o revizie a Arpechim şi pentru cash-flow.

Dar cum au stat lucrurile în realitate după aceea? Ce s-a petrecut în interiorul Oltchim? Ce s-a întamplat la Petrochimie, după preluarea activităţii acesteia de către Oltchim? Cine este direct răspunzător de situaţia financiară critică în care se găseşte acum Arpechim?

Răspunsurile la toate aceste întrebări sunt cât se poate de relevante: un combinat cu mari datorii la stat, adică Oltchim, care era până la refuz căpuşat şi rămas şi fără sursă de materie primă, a preluat Arpechim. De asemenea, Oltchim mai avea o povară: contractase credite pe care nu putea să le mai ramburseze. Abia în 2010, al doilea an de guvernare PDL, în care nu se schimbase nimic practic, doar teoretic şi, bineînţeles, financiar, salariaţii Arpechim au înţeles că preluarea lor nu fusese făcută pentru salvarea Oltchim-ului şi a Petrochimiei, ci pentru umflarea, în continuare, a conturilor celor din PDL.

Petrochimia era o nouă “vacă de muls” pentru guvernarea PDL! Din moment ce responsabilii cu administrarea Oltchim nu mai aveau ce să vândă, ce să gajeze de la Vâlcea, şi-au găsit astfel o altă sursă, trecând la gajuri pe utilajele din Piteşti.

Şi astfel a început calvarul punerii pe butuci a Arpechim: Petrochimiştilor li s-au impus ca şi contractori nişte firme de ,,casă” ale SC Oltchim SA – Protectchim, Mentchim, Proimsat, Progaz, Designro, Industrial Grup Montaj şi a început o amplă  campanie de tăiat şi vândut la fier vechi Arpechimul, care fusese preluat pe 1 euro, din banii obţinuţi susţinându-se, aproape un an de zile, salariile la Vâlcea şi la Piteşti.

Un exemplu de bună administrare şi exemplară investiţie este şi următoarea întâmplare: tâmplăria din aluminiu care era nouă şi funcţională, a fost înlocuită, la acea vreme, cu alta, în toate clădirile Direcţiei Petrochimice Bradu, de cine credeţi? De către nimeni alta decât firma RAMPLAST – ştim cu toţii cui îi aparţine firma Ramplast şi ce legături de familie are domnul Boureanu cu aceasta… Apoi s-au făcut hidroizolaţii pe toate clădirile societăţii, utilizându-se un mecanism simplu: întâi se făcea lucrarea şi ulterior se făceau referatele de necesitate conform suprafeţelor. Se încheia contractul pe o suprafaţă, apoi se întocmeau multe alte acte adiţionale, în aşa fel încât să se închidă cantităţile executate. Toate firmele care lucrau erau firme reprezentative, de casă….

Acelaşi mecanism a funcţionat şi pentru alte reparaţii, precum cele de vopsitorii şi izolaţii: se începea o lucrare pe o cantitate mică şi ulterior se făceau acte adiţionale până devenea lumea mulţumită… Dar, evident,  multumiţi nu erau angajaţii, ci patronii firmelor care executau lucrări nefolositoare într-o societate în plin declin, în care oamenii nu-şi mai primeau banii decât cu 2-3 luni întârziere!

Şi exemplele de excelentă adminstrare pot curge cu nemiluita: au fost zone în care niciodată, în 30 de ani de funcţionare – şi chiar a funcţionat, s-a produs, iar materia primă “a curs în valuri” pe conducte către Oltchim, granulele de polietilenă vânzându-se într-un ritm mai mare decât se puteau produce -, nu s-au demontat toate ventilele de izolare. Dar acest lucru s-a făcut la preluarea de către Oltchim…

S-au facut foarte multe investiţii pe contracte încheiate fără ca specialiştii din Petrochimie să participe, fără să li se comunice acestora preţurile negociate pentru lucrări. Nu s-au făcut licitaţii pentru echipamentele achiziţionate, ci au fost aduse, de asemenea, de la firmele “de casă”. Nu se cunosc preţurile oficiale ale achiziţiilor, dar se ştie că totul era de o calitate îndoielnică.

Un exemplu în acest sens este acela al celor peste 100 ventile de izolare, ce trebuiau montate pe conducte aflate sub presiune şi care transportau produse periculoase. Noutatea aici nu constă în faptul că nu s-a facut licitaţie pentru achiziţionarea acestora, ci că au fost achiziţionate de la o firmă care aducea la Oltchim aceleaşi ventile pentru trasee pe apă şi cu presiuni mici! Deci nu puteau fi utilizate şi în Petrochimie, deoarece pericolul devenea prea mare! Aceste ventile nu au fost însoţite de certificate de calitate conforme, unele documente însoţitoare fiind false, dovedindu-se ulterior că firma respectivă îşi pierduse de mult acreditarea CE. După ce au fost verificate pe bancul de probă, s-a constatat că 90% dintre ele aveau defecţiuni grave, iremediabile, iar specialiştii Petrochimiei au refuzat să le utilizeze. Deşi s-au transmis numeroase sesizări către conducerea Oltchim de la acea vreme, nu s-a întamplat nimic concret, în afară de faptul că s-a rămas cu ventile de sute de mii de Euro în curte, deoarece firma de la care le-a achiziţionat Oltchim nu mai exista: patronii acesteia aveau de multă vreme bagajele făcute… Oltchim a reacţionat într-un final, acţionând în judecată doar o firmă devenită fantomă, iar prejudiciul adus companiei nu a fost recuperat.

Cel mai grav lucru în tot acest parcurs, după preluarea Arpechim de către Oltchim, constă în faptul că nu a existat un buget care să fie asumat de către specialiştii Diviziei şi nu s-a ştiut niciodată cât se poate consuma. Abia la sfârşit, când s-a tras linie, s-au aflat sumele adevărate, care i-au îngrozit pe angajaţii Petrochimiei.

Cine trebuie să răspundă juridic pentru toate aceste prejudicii? Avem un răspuns concludent, aş zice: din 2010 şi până în 2012, guvernul PDL şi-a numit oamenii în Consiliile de Administraţie, iar aceştia au luat decizii şi au împuternicit Conducerea SC Oltchim SA pentru a emite decizii financiare şi tehnice! Ba mai mult decât atât, directorul Roibu a fost de fiecare dată mandatat şi împuternicit de AGA pentru a lua toate deciziile. Acesta a fost interfaţa guvernărilor PDL, care nu mai recunosc nimic acum. Oare domnul Roibu lua de unul singur acele hotărâri? Nu existau nişte Consilii de Administraţie formate, bineînţeles, din reprezentanţi ai Ministerului Economiei, deci din PDL-isti  100%?

De bla-bla-uri suntem sătui! Doar am avut parte din belşug de repertorii de gen, timp de patru ani!

N-am uitat că PDL, în frunte cu domnii Boc şi Băsescu, în timp ce în SC  Oltchim SA personalul era în şomaj tehnic din 2009, iar cei din Petrochimie din septembrie 2011, promiteau că prioritatea guvernului sunt locurile de muncă ale vâlcenilor şi argeşenilor, angajaţii erau cu salariile neplătite de câte 2 – 3 luni, iar Oltchim făcea  datorii de ordinul sutelor de milioane de euro la SC Electrica SA!

În martie 2011, Petrom închide Rafinăria Arpechim, cea care, după finalizarea reviziei în Petrochimie, ar fi trebuit să asigure materia primă pentru Petrochimia care aparţinea Oltchim-ului. Petrom făcuse acest anunţ încă din 2010, prin urmare decizia de închidere nu ar fi trebuit sa fie o surpriză pentru guvernul PDL, pentru că şi în 2010, tot PDL era guvernul. Cu toate astea, politica struţului este din nou varianta pentru care optează Guvernul Boc: bagă capul în nisip.

Astfel că, în 2011, cu 1.200 de angajaţi în pragul şomajului la Rafinăria Arpechim, prim-ministrul Emil Boc se dădea de ceasul morţii, vorbind despre importanţa rafinăriei pentru Oltchim şi a Oltchimului pentru țară.

Tot atunci, PCC – acţionarul minoritar depunea o reclamaţie la Comisia Europeană, solicitând deschiderea unei investigaţii pentru un presupus ajutor de stat, în legătură cu creditul luat de Oltchim de la CEC Bank şi cerea Curţii de Apel Bucureşti interzicerea garanţiei EximBank de 50 milioane de euro pentru Oltchim. Astfel, garanţia de stat a intrat sub lupa Comisiei Europene, iar războiul dintre acţionarul minoritar şi cel majoritar s-a purtat cu consecinţe păguboase pentru România.

În august 2012 au venit reprezentanţii FMI şi ai Băncii Mondiale şi au tras România la răspundere pentru minciunile PDL-iste – privatizarea era restantă din aprilie, conform calendarului convenit de FMI cu Guvernul Boc 2!

Astfel, s-a dat un prim anunţ de vânzare acţiuni (54.8062 %), cu menţiunea că data depunerii ofertelor preliminare şi neangajante era 17 aprilie 2012, care nu s-a concretizat. Exista un Protocol semnat în data 27.04.2012, în scurta dar celebra perioadă de guvernare MRU, între reprezentanţii MECMA prin OPSPI şi Sindicate, prin care MECMA se angaja să privatizeze Oltchim împreună cu Rafinaria Arpechim, pentru a se asigura funcţionarea la întreaga capacitate. De asemenea, existau promisiuni din partea conducerii PDL-iste a MECMA, că negocierile cu OMV pentru preluarea Rafinariei Arpechim avansează.

Ce a urmat, ştim cu toţii: un simulacru, la care un întreg popor a asistat cu nedumerire, cu neîncredere, dar, mai ales, cu lehamite. Adică, PDL a încercat să-l transforme în țap ispășitor pe premierul Ponta și Guvernul USL, folosindu-se de Dan Diaconescu pentru a transforma privatizarea OLTCHIM într-un circ josnic!

Singurii care plătesc un preţ greu pentru aceste eşecuri în lanţ, descrise mai sus, sunt muncitorii de la Oltchim, care nu ştiu cu ce să-şi mai plătească ratele şi facturile, care nu ştiu cu ce să-şi mai hrănească copiii şi care nu ştiu dacă de mâine vor mai avea vreun loc de muncă.

Perspectivele sunt sumbre, atât pentru ei cât şi pentru cei în jur de 15.000 de angajaţi din industriile pe orizontală care vor fi afectaţi în cazul reducerii activităţii sau închiderii Oltchim.

Mă întreb şi vă întreb, unde eraţi, domnilor din PDL, în acea perioadă? Sau aţi şters-o din istoria recentă cu buretele? Ceea ce a început să iasă la iveală nu cred că face cinste guvernării PDL şi deci nu vă dă în niciun caz dreptul să acuzaţi! Din contră, aveţi de decontat uriaşe facturi! Aţi fost la guvernare şi aţi PRODUS declinul Oltchim! Sau aţi uitat complet şi faptul că aţi avut majoritate parlamentară şi aţi făcut legile aşa cum aţi vrut, timp de patru ani? Nu v-aţi  interesat de soarta Oltchim şi nu aţi luat deloc atitudine atunci când căpuşarea acesteia devenise o caracatiţă uriaşă, deşi aţi fost la guvernare din 2008 până în 2012! Ce aţi realizat pentru Oltchim şi Arpechim? În afară de vizitele electorale zgomotoase pe platforma de la Vâlcea, înconjuraţi de staff-ul PDL al oraşului, în care le promiteaţi oamenilor marea dumneavoastră implicare, cu ce soluţii  concrete aţi venit vreodată? Acum veniţi cu moţiuni în care ar trebui să se regăsească mea culpa guvernelor PDL! Este apanajul opoziţiei, arătatul cu degetul, dar acesta trebuie să fie şi probat!

Aţi învrăjbit şi sărăcit poporul român, în loc de consacratul, dar neimplementatul slogan, ,,să trăiti bine”, şi v-aţi bătut joc de banul public, făcând, fără număr, cheltuieli inutile pe telegondole, pe terenuri de sport în pantă, pe piscine în sate părăsite, furând practic banii europeni, cu care puteaţi să creaţi noi  locuri de muncă!

După ce aţi contribuit cu mult spor şi dăruire totală propriului buzunar de partid, reuşind performanţa de a dizolva, în 4 ani, toată încrederea în viitor a acestui popor,  obligându-i să-şi părăsească ţara, să fie slugi umile pentru străini, aţi venit să le vorbiţi românilor despre un adevăr care nu vă aparţine şi pe care-l vopsiţi în continuare! Cine vă mai crede?

Aşa cum am promis, noi, parlamentarii USL, am demarat procedurile parlamentare pentru modificarea Constituţiei

Deşi a trecut cu calificativul „foarte bine” de campania electorală din decembrie, USL nu şi-a însuşit niciun moment celebrele metehne ale fostului partid de guvernământ, PDL, de a promite românilor şi luna de pe cer pentru a obţine voturi, dar fără a face nimic concret ulterior obţinerii acestora!
Deşi am câştigat alegerile cu o majoritate zdrobitoare, care ne-ar putea euforiza, acest lucru nu se întâmplă, spre surprinderea şi nemulţumirea pdl-iştilor! Partidele componente ale USL demonstrează, încă o dată, că îşi iau în serios promisiunile făcute electoratului în campanie şi că transpunerea acestora în fapte nu poate fi tergiversată fără vreun motiv temeinic!
Astfel, încă de la începutul acestei sesiunii parlamentare, imediat după adoptarea Bugetului de stat pentru anul 2013 şi după aprobarea ordonanţei guvernului Ponta de mărire a punctului de pensie şi de indexare a pensiilor cu 4%, noi, parlamentarii USL am început demararea procedurilor parlamentare de revizuire a Constituţiei.
În acest sens, zilele trecute, în Plenul reunit al Camerei Deputaţilor şi Senatului, am aprobat, cu 439 de voturi pentru şi o abţinere, proiectul hotărârii de constituire a comisiei comune de elaborare a propunerii legislative de revizuire a Constituţiei şi sperăm ca până în luna septembrie, cel târziu, această procedură de modificare să fie finalizată şi o nouă Constituţie să fie aprobată.
Noua Constituţie trebuie să aibă la bază trei principii clare: delimitarea clară a atribuţiilor preşedintelui ţării, întărirea rolului Parlamentului, reforma administrativă şi descentralizarea.
Întărirea rolului Parlamentului trebuie consemnată şi în raport cu Executivul, nu doar cu preşedintele. În sensul acesta, dorim explicit limitarea posibilităţii Guvernului de a angaja răspunderea o singură dată într-o sesiune parlamentară. Centrul vieţii politice în România este Parlamentul pentru că Parlamentul este depozitarul direct, în acest sens, al voinţei alegătorilor.
USL susţine un parlament bicameral restrâns numeric, cu atribuţii distincte şi cu modalităţi de alegere distincte Cameră – Senat, cu un Senat în principiu reunind reprezentanţi ai regiunilor şi cu atribuţii specifice.
De asemenea, USL şi-a propus stoparea traseismului politic prin proceduri de referendum în colegiul respectiv, de exemplu, prin care să se retragă mandatul unui parlamentar care şi-a părăsit partidul în numele căruia a candidat.
Mai mult decât atât, considerăm că în cei opt ani de mandate prezidenţiale, domnul Băsescu, preşedintele jucător, a jucat în picioare Constituţia, a interpretat-o în fel şi chip, dar de fiecare dată, doar după bunul său plac, iar derapajale constituţionale au atins uneori cote inimaginabile, care au avut frecvent nefastul rol de a bloca total instituţiile statului, de a minimaliza, până la derizoriu, rolul parlamentului şi de a interfera abuziv cu atribuţiile premierului şi cu activitatea guvernului!
Electoratul a înţeles faptul că numai o majoritate parlamentară puternică ar fi putut să stopeze toate aceste abuzuri, derapaje şi despotisme, practicate din plin de domnul Băsescu, lucru posibil doar din cauza unor ambiguităţi ale Constituţiei!
Iată de ce, acest demers de revizuire constituţională nu mai poate fi amânat niciun moment, iar voinţa celor care ne-au votat trebuie respectată la timp!
Liderul PNL, domnul Crin Antonescu, va conduce Comisia parlamentară de revizuire a Constituţiei şi îşi asumă prin acest lucru, nu numai rolul de preşedinte al acesteia, ci şi finalizarea procedurilor de modificare printr-o Constituţie mai clară, o Constituţie prin care cetăţeanul român să se simtă mai puternic, iar drepturile să-i fie protejate, în sensul larg al cuvântului, de instituţiile statului!

Guvernul USL îşi respectă promisiunile faţă de muncitorii de la Arpechim şi Oltchim

Guvernul Ponta îşi respectă promisiunile luate în faţa muncitorilor de la Oltchim luând măsurile necesare pentru reluarea activităţii de producţie. Astfel, sperăm ca în această săptămână să fie reluată producţia la una din instalaţii, cea de Electroliză cu membrane, urmând ca până la sfârşitul lunii să fie reluată producţia la 60-65% din capacitate pe platforma Oltchim.

Pentru a putea stabiliza situaţia grea în care se afla Oltchimul, noua echipă managerială numită de Guvernul Ponta face eforturi pentru a negocia o reeşalonare a datoriilor faţă de Electrica Furnizare, dar şi pentru recuperarea datoriilor pe care combinatul le are de încasat de la diferite firme. În prima fază, săptămâna trecută a avut loc o importantă şedinţă a Consiliului de Administraţie al Oltchim care a avut drept scop aprobarea programului de reorganizare a activităţii, numirea noilor cadre de conducere pe funcţie, organizarea pe direcţii şi divizii de funcţionare în scopul reducerii cheltuielielor şi a trecerii activităţii pe profit. În aceeaşi sedinţă a fost aprobat programul de pornire a combinatului, care se va face în mai multe etape, respectiv 12, care sunt diseminate pe instalaţiile principale, deocamdată pentru platforma de la Râmnicu Vâlcea, urmînd ca, într-o etapă ulterioară, să se continue cu repornirea Arpechim, respectiv cu partea care ţine de Oltchim.

Deci putem spune că porţile Oltchim şi Arpechim nu s-au închis definitiv, aşa cum propovăduiau falimentatorii pdl-işti! Ba mai mult decât atât, Guvernul USL a reuşit să achite o parte din drepturile salariale restante muncitorilor, dându-le acestora bonurile de masă, precum şi un avans din salariul pe luna august, iar până la sfârşitul lunii octombrie, salariaţii îşi vor primi toţi banii. De asemenea, pentru 522 de salariaţi ai Oltchim, adică circa 17% din totalul salariaţilor, Guvernul acordă ajutoare de urgenţă în valoare de 1.400 de lei, în două tranşe.

Deşi Guvernul a făcut progrese importante şi nesperate într-un timp foarte scurt, credem că sunt necesare mult mai multe eforturi şi acţiuni conjugate pentru a repune pe făgaşul normal activitatea Oltchimului. De aceea, în paralel cu repornirea producţiei combinatului, Guvernul USL continuă demersurile începute la nivelul UE pentru a finaliza cât mai repede discuţiile începute cu reprezentanţii CE despre ajutorul de stat solicitat pentru combinat. În acest sens, o echipă tehnică din Ministerul Economiei împreună cu preşedintele Consiliului Concurenţei, domnul Bogdan Chiriţoiu, merg la Bruxelles pentru a purta discuţii cu Comisia Europeană în vederea acordării împrumutului de salvgardare, necesar pentru continuarea unui ciclu de producţie.

Tot PDL – camuflat în ARD, este cel care, prin unii reprezentanţi ai săi tot mai amnezici, are tupeul să vină acum cu multe sfaturi despre cum ar fi mai bine pentru Oltchim, uitând cu desăvârşire că a avut mereu cât a stat la guvernare, reprezentanţi de seamă în CA al Oltchim (un secretar de stat, un director din Ministerul Economiei etc). Mă întreb cum de le-au lipsit ideile bune atunci şi le-au regăsit brusc acum? Sau dumnealor nu aveau timp de gândit, ci doar de furat? Prin batjocura la adresa miilor de muncitori care au avut de suferit o perioadă îndelungată, PDL a arătat, încă odată, că nu face rabat de la nimic pentru a se salva de la dezastru, indiferent de metodele odioase pe care le inventează!

Dar PDL nu s-a oprit doar la devalizarea şi îndatorarea excesivă a combinatului şi punerea lui într-o situaţie mai mult decât critică, ci a orchestrat din culise un întreg circ, folosindu-se de Dan Diaconescu pentru a-şi atinge scopurile electorale meschine, transformând problemele angajaţilor într-un spectacol de prost gust.

Guvernul Ponta a demontat însă tot acest scenariu cu iz pur electoral şi a demonstrat că demersurile lui Dan Diaconescu au adus prejudicii grave României! Deşi a fost formulată chiar o plângere penală împotriva acestuia, deoarece a folosit documente false pentru a da impresia că are banii necesari privatizării combinatului, iată însă că Dan Diaconescu nu are deocamdată nicio problemă.

Prin demersurile sale din ultimele săptămâni, Guvernul USL demonstrează că îşi dă întreaga silinţă de salvare a Oltchimului de la lichidarea combinatului, adică de la starea de fapt în care a fost adus de PDL.