De-a lungul timpului, în trecutul mai apropiat sau mai îndepărtat, multe dintre comunităţile istorice de români au fost greu puse la încercare. La rândul lor, românii care au părăsit temporar tara in ultimii ani au fost adesea in situaţia de a trebui sa facă fata dificultăţilor de tot felul.
Congresul PNL considera ca toţi aceştia sunt parte integranta a poporului si spiritualităţii româneşti iar statul român are responsabilitatea de a răspunde in consecinţă. Cetăţenii români sau etnicii români care trăiesc si muncesc in străinătate trebuie sa beneficieze de sprijin si de asistenta la un nivel compatibil cu normele internaţionale in domeniu si cu statutul României de membru al UE.
In acest context, PNL constata ca o bună parte dintre romanii de peste hotare sunt, in acelasi timp, atat cetăţeni romani cat si cetăţeni europeni. Acestia trebuie să beneficieze de toate drepturile care derivă din aceasta calitate. Începând cu data de 1 ianuarie 2014 restricţiile de pe piaţa muncii pentru romani vor fi ridicate in toate statele membre ale UE iar cetăţenii români trebuie sa poată exercita deplin si integral toate drepturile asociate cetăţeniei europene.
Pe de altă parte, România trebuie sa acţioneze pentru a întări cooperarea cu toate statele din vecinătate , pentru a promova drepturile persoanelor care aparţin comunităţilor româneşti, in conformitate cu standardele europene in materia minorităţilor naţionale.
Având in vedere toate acestea, Congresul PNL considera ca este o datorie a României de a oferi protecţie si asistenta romanilor de peste hotare. In acest sens, apărarea drepturilor, libertăţilor si demnităţii românilor sunt aspecte esenţiale.
Menţinerea identităţii culturale si lingvistice, precum si asigurarea accesului la lăcaşe de cult, trebuie sa reprezinte o prioritate pentru România.
Libertatea de circulaţie a persoanelor este o valoare liberală, printre cele cu rol fondator pentru Uniunea Europeană. In acest sens, liberalii români susţin dreptul românilor de a se integra in ţările unde isi au reşedinţa temporara. Cetăţenii români trebuie sa aibă acces la servicii sociale si la asistenta medicala. Copii lor trebuie sa aibă garantat accesul la servicii educaţionale in vederea dezvoltării personalităţii lor si a integrării in ţările unde isi au reşedinţa temporara.
Apropierea de ţară a românilor care au reşedinţa in străinătate este un aspect important care va fi in atenţia României. Legăturile cu familiile ramase in ţară trebuie întărite, iar cei care doresc sa se întoarcă in România trebuie sa beneficieze de diferite forme de sprijin, in funcţie de interesele lor profesionale sau antreprenoriale.
Un aspect extrem de importat este legat de promovarea imaginii României peste hotare. Este nevoie ca imaginea românilor sa fie ameliorata iar valorile spiritualităţii si culturii româneşti sa fie promovate in ţările cu comunităţi semnificative de români. Acest fapt va contribui la punerea in valoare a acestor comunităţi si la mai buna lor integrare acolo unde isi au reşedinţa.
Limba româna, cultura, tradiţia si spiritualitatea au reprezentat cele mai puternice elemente de legătură ale românilor, oriunde ei se aflau. Astăzi, la fel ca si de-a lungul istoriei si indiferent de drumul pe care l-au apucat si de locul unde se găsesc, românii trebuie sa isi păstreze vii credinţa, unitatea si identitatea naţională.
In concordanta cu aceste direcţii de acţiune, reflectate si in programul de Guvernare al USL, Congresul considera că priorităţile politice ale PNL pentru următorii 2 ani ar trebui sa fie următoarele:
1. Garantarea exercitării complete a cetăţeniei europene de către toţi cetăţenii romani si eliminarea restricţiilor pe piaţa muncii începând cu 1 ianuarie 2014;
2. Desfăşurarea unui program coerent de promovare a imaginii României peste hotare, preponderent in ţările unde există comunităţi semnificative de români. Integrarea românilor in tarile de reşedinţa va fi mult uşurata in condiţiile in care va fi atins obiectivul de a ameliora imaginea românilor si a României.
3. Punerea in practică a unor programe care să dea cetăţenilor români si etnicilor români aflaţi peste hotare conştiinţa faptului ca sunt parte integranta a poporului si spiritualităţii româneşti.
4. Sporirea cooperării cu statele din vecinătate , pentru a promova drepturile persoanelor care aparţin comunităţilor româneşti, in conformitate cu standardele europene.
5. Întărirea parteneriatului cu Republica Moldova si susţinerea aspiraţiilor de integrare europeană ale acesteia.
Romania
PDL vs Romania
Ce conducatori a avut Romania si ce… „conducatori” are acum!
Fragmente din testamentul regelui Carol I
Testamentul meu, scris si iscalit de propria mea mana, la 14/26 februarie 1899, in capitala mea, Bucuresti.
Testamentul meu, scris de mine, in luna lui fevruarie 1899, pentru a fi publicat prin „Monitor” dupa moartea mea, cu rugamintea ca ultima mea vointa si dorinta sa fie urmate intocmai cum le-am descris aci, cu propria mea mana, fiind inca voinic si sanatos. Avand aproape 60 de ani, privesc ca o datorie, ca sa ma hotarasc a lua cele din urma dispozitii. Alcatuind acest testament, gandesc inainte de toate la iubitul meu popor, pentru care inima mea a batut neincetat si care a avut deplina incredere in mine. Viata mea este asa de strans legata de aceasta de Dumnezeu binecuvantata tara, ca doresc sa-i las si dupa moartea mea, dovezi vadite de adanca simpatie si de viul interes pe care le-am avut pentru dansa. Zi si noapte, m-am gandit la fericirea Romaniei, care a ajuns sa ocupe acum o pozitie vrednica intre statele europene, m-am silit ca simtamantul religios sa fie ridicat si dezvoltat in toate straturile societatii si ca fiecare sa indeplineasca datoria sa, avand ca tinta numai interesele statului. Cu toate greutatile pe care le-am intalnit, cu toate banuielile care s-au ridicat, mai ales la inceputul domniei mele, in contra mea, expunandu-ma la atacurile cele mai violente, am pasit fara frica si fara sovaire inainte, pe calea dreapta, avand nemarginita incredere in Dumnezeu si in bunul simt al credinciosului meu popor. Inconjurat si sprijinit de fruntasii tarii, pentru care am avut intotdeauna o adanca recunostinta si o vie afectiune, am reusit sa ridic, la gurile Dunarii si pe Marea Neagra, un stat inzestrat cu o buna armata si cu toate mijloacele, spre a putea mentine frumoasa sa pozitie si realiza odata inaltele sale aspiratiuni. Succesorul meu la tron primeste, ia dar o mostenire, de care el va fi mandru si pe care o va carmui, am toata speranta, in spiritul meu, calauzit fiind prin deviza: „Totul pentru tara, nimic pentru mine”. Multumesc din suflet tuturor celor care au lucrat cu mine si care m-au servit cu credinta. Iert acelora care au scris si au vorbit in contra mea, cautand a ma calomnia sau a arunca indoieli asupra bunelor mele intentiuni. Trimitand tuturor o ultima salutare, plina de dragoste, rog ca si generatiile viitoare sa-si aminteasca din cand in cand de acela care s-a inchinat cu tot sufletul, iubitului sau popor, in mijlocul caruia el s-a gasit asa de fericit. Pronia cereasca a voit ca sa sfarsesc bogata mea viata. Am trait si mor cu deviza care straluceste in armele Romaniei: „Nihil sine Deo!” Doresc sa fiu imbracat in uniforma de general (mica tinuta, cum am purtat-o in toate zilele), cu decoratiile de razboi si numai Steaua Romaniei si Crucea de Hohenzollern, pe piept. Am ramas credincios religiunii mele, insa am avut si o deosebita dragoste pentru biserica rasariteana, in care scumpa mea fiica, Maria, era botezata. Binecuvantarea corpului meu se va face de un preot catolic, insa doresc ca clerul de amandoua bisericile sa faca rugaciuni la sicriul meu, care trebuie sa fie foarte simplu. (…) Coroana de otel, faurita dintr-un tun luat pe campul de lupta si stropit cu sangele vitejilor mei ostasi, trebuie sa fie depusa langa mine, purtata pana la cel din urma locas al meu si readusa apoi la palat. Sicriul meu, inchis, va fi pus pe afetul unui tun, biruit (daca se poate) la Plevna si tras de sase cai din grajdurile mele, fara valuri negre. Toate steagurile care au falfait pe campiile de bataie vor fi purtate inaintea si in urma sicriului meu, ca semn ca scumpa mea armata a jurat credinta steagului sau si sefului sau suprem, care prin vointa lui Dumnezeu, nu mai este in mijlocul credinciosilor sai ostasi. Tunurile vor bubui din toate forturile din Bucuresti, Focsani si Galati, ridicate de mine, ca un scut puternic al vetrei stramosesti, in timpuri de grele incercari, de care Cerul sa pazeasca tara. Trimit armatei mele, pe care am ingrijit-o cu dragoste si careia m-am inchinat cu toata inima, cea din urma salutare, rugand-o a-mi pastra o amintire calda. (…) Prin o buna gospodarie si o severa randuiala in cheltuieli, fara a micsora numeroasele ajutoare cerute din toate partile, averea mea a crescut din an in an, asa ca pot dispune astazi de sume insemnate, in folosul scumpei mele Romanii si pentru binefaceri. Am hotarat dar o suma de 12 milioane de lei, pentru diferitele asezaminte, noi fundatiuni si ca ajutoare. Aceasta suma va fi distribuita precum urmeaza: 1. La Academia Romana, sase sute mii de lei, capital pentru publicatiuni. 2. La Fundatiunea mea Universitara, pentru sporirea capitalului, sase sute mii de lei. 3. La Orfelinatul „Ferdinand” din Zorleni, langa Barlad, pentru sporirea capitalului, cinci sute mii de lei. 4. Pentru intemeierea unui internat de fete de ofiteri in armata mea, cu un institut de educatiune, cu un invatamant practic, la Craiova, doua milioane lei. 5. Pentru intemeierea unei scoli industriale la Bucuresti, trei milioane lei. (Urmeaza alte 12 legate). Inaltand rugaciuni fierbinti catre A-tot-Puternicul, ca sa ocroteasca de-a pururea Romania si sa raspandeasca toate harurile asupra scumpului meu popor, ma inchin cu smerenie inaintea vointei lui Dumnezeu si iscalesc cea din urma hotarare a mea. In numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh, Amin. Facut la Bucuresti, la 14/20 februarie 1899.
Am scris si iscalit cu propria mea mana acest testament, pe doua coale, formand opt pagini, legate cu fir rosu si am pus sigiliul meu.